Acasă
ieri
mi-am scos îngerii la păscut
aceeaşi iarbă tinichele de bere durexuri folosite
ei păşteau cuminţi
lumina le curgea peste umeri
mânuţele lor rotunjeau petale
azi
îngerii m-au scos la cules
euharistii necoapte şi răii muncitori ai viei
dragostea mă lipea de pahar
îmbătat
mânuţele dintre struguri desenau psalmi
Domnul Savaot juca mingea-n bătătură
cu pruncii Săi
cuptorul aburea de-o pită
3 comentarii »
Lasă un răspuns
Înca un blog!?…
De căteva saptamâni s-a închegat în jurul meu un fel de conspiraţie spontană în care prieteni, cunoştinţe, colegi îmi sugerează, se oferă să “mă ajute”, ori mă presează de-a dreptul…să public.
Desigur că lenea-mi organică, de rasă balcanică, m-a salvat de la aşa ceva până în prezent. Agăţându-mă de câteva citate naeionesciene care preaslăvesc oralitatea drept devenire liberă şi efervescentă, am eludat problema. “Sunt tânăr, domle, si necopt încă!”
…Dar conspiranţii (care nu se cunosc între ei deocamdată şi habar n-au ce fenomen declanşează) nu s-au oprit aici. Instant apar “ofertele” (auzi, las’ că-ţi fac legătura cu revista X), grija pentru viitorul meu (ai să te ratezi, ovidiule, daca nu scrii!), reproşurile (păcat de tine…aveai stofă!), ba chiar ameninţările (dacă nu scrii acum, vei regreta pe urmă!).
Cumva mi se pare amuzantă toată sceneta. De parcă nu mai răsare soarele daca încă un wanna-be nu-şi cere dreptul la atenţie.
…Tot rumegând eu vreo idee salvatoare de stres, să închid gura târgului, dar fără prea mare efort, am hotărât sa-mi fac blog. Unde să postez poezii (că românul s-a născut poet, nu?), eseuri, pagini de jurnal, poate şi un articol două (maxim două!).
Dacă merge treaba, mă culc iarăşi pe-o ureche, (le-am aratat eu lor!); daca nu, fac publice numele “conspiranţilor” să dea lumea în ei cu roşii stricate şi ouă puturoase.
Dixit!
meriti sa publici.prietenii nu mint.
hriso,
asta o judecati voi, cititorii. cat despre mine, incerc sa nu ma irosesc in vanitati.
cel mai important lucru in poezie cred ca este intr-adevar sa avem ceva de spus, asa cum valeriu gafencu, radu gyr si multi altii ca ei au scris in anumite situatii, manati de anumite ganduri si sentimente, asa si noi cei liberi suntem captivi undeva in lume si descoperim libertatea scriind, scotandu-ne mieii la pascut. Daca ramanem cu Pastorul cel bun, nu ne irosim in vanitati, cu siguranta.