Poeții și epavele

 

Poeții și epavele

Trag la adânc:

Copii fără mume

Morți orbecăind pe lume

Dragoste neavând.

Poeții și epavele

Istorisesc tăcând

Eonul când mamele

Nășteau pe pământ.

Cu lapte îl creșteau

Primii pași îi grijeau

Și omul ajungea Cuvânt.

Poeții și epavele

Scufundați prea curând

Doborâți de furtuni

S-au dus la străbuni

În uterul oceanului

În măduva ciolanului

În somnul fără vise

Al orfanului.

Și sunt

De parcă n-ar fi

În lacrimi de copii

În rugi fără răspuns

Odihnitorul plâns.

Că n-ai ajuns Cuvânt

Mamă neavând

Și lumea te-a-nghițit

Și viața te-a strivit

Copile nedorit…

Poeții și epavele

Strămoșii, cu babele

Adevărul din țărână

Care-n toți ne este mumă

Mila Domnului din cer

Inocenții care pier

Și furtuna de suspine

Care s-ar trezi în tine:

Toate-ți fie cântecel

Leagăn dulce legănel

Pentru prunc

Și pentru rob

Pentru chipul tău din ciob

Neiubit și nedeplin

Răvășit mereu de chin

Căutându-se-n risipă

În iluzii de o clipă

Și tare îngropat – adânc

Uitat de toți

Chiar și de tine

Plângând.

 

 

 

26.02.2018
La 1 an…